O tempora! O mores!
Din obișnuință în ultimul timp alegeam cărțile care-mi păreau deosebite, care emanau o lumină de spiritualiteate și cultură. Recent din lipsa unei biblioteci la îndemână am început să citesc romanul Nana. M-a atras de fapt numele scriitorului. Îmi doream ceva în stil francez, ceva diferit de lecturile anterioare. Într-adevăr romanul este unul scandalos. Știam încă din băncile universitare soarta deosebită a scriitorului francez - Emile Zola, care a revoluționat literatura universală prin naturalismul migălos. Opera acestuia era etichetată cu epitetele - grosolană, respingătoare, imorală. De fapt astfel poate fi calificat și romanul Nana. Acțiunea operei este dinamică datorita eroinei sale – o curtezană cu mare priză la barbați. Scriitorul aduce în scenă în modul direct o femeie depravată, vanitoasă care cucerește doar prin aspectul fizic incendiar. Mi-a părut interesantă poziția demnă a unei femei conștiente de josnicia sa. Este aici în miezul ideilor o nuanță psihologică greu de priceput la prima lectură.
Zola abordează teme tabu pentru acea perioadă: sexualitate, viciul, bolile contagioase, viața ascunsă a aristocrației pariziene, prostituția. După mine multe nici nu s-au schimbat, aceleși năravuri dar alți oameni... Revenind la subiect, am remarcat faptul că aventurile acestei curtezane devin obositoare dar nu plictisesc. Inițial Nana pare îndrăgostită de un artist ratat, după care își alege drept îngrijitor un bursier bătrân, un conte religios, un copil din lumea bună, șirul poate continua la nesfârșit. În urma acestor relații dubioase bărbații sărăcesc iar Nana devine tot mai josnică. Dacă este ceva uman și pozitiv în acest personaj feminin, atunci e doar conștiința meternității. Copilul din flori pe nume Louiset o face să-și amintească că e femeie. Structurat pe capitole (XIV), romanul creioneză în stil naturalist o societate bolnavă, o societate în care moravurile lipsesc sau se lasă dominate de viciu. Zola aranjează firul epic într-o permanentă ascendență. Nana se îmbogățește fabulous, ajunge să trăiască în lux, este respectată, iar doamnele din societatea înaltă îi mimează ținutele. În continuare - eșecul! Singurătate, boală, moarte. Care este morala acestei cărți fiecare cititor în parte o va defini. Concluzia mea: a fost o lectură colorată, neobișnuită, interesantă.
Eu tot am citit romanul si mi-a placut extrem de mult! Si mi-a placut cum ai finalizat recenzia: fiecare cititor alege care este morala cartii
RăspundețiȘtergereRomanul, pe care l-am terminat de citit acum, merita timpul acordat. Subscriu la ideea ca nimic nu este uman in comportamentul Nanei. Zola a vrut sa descrie o curtezana care nu are caracter ci numai capricii. Totul este un capriciu, Nana nu poate avea sentimente profunde. Si aceste capricii ale curtezanei ruineaza totul in jurul ei suflete si averi. Nana este un incendiu fara minte, fara suflet, care mistuie totul in calea sa. Abuzurile la care este supusa intr-o anumita parte a romanului sunt de fapt un viciu, fiindca eroinei ii place sa traiasca astfel, fiind dependenta de tortionar si de placerea pe care i-o ofera brutalitatea acestuia. Zola a descris avant la letrre sindromul Stockholm. Din tot romanul un singur personaj mi-a atras simpatia adolescentul Georges. Relatia dintre cei doi, reflecta foarte clar motivele pentru care am spus ce am spus despre Nana. In rest.... cartea merita citita
RăspundețiȘtergere