,,Cartea nomazilor din B" de Val Butnaru

Bine v-am găsit dragii mei! În ajunul sărbătorilor care se apropie de curând vreau să vă ,,recomand" o carte neobişnuită şi foarte modernă. Am constat cu părere de rău, sau spre fericire că majoritatea celor care mai citesc au o listă clasică de cărţi ce merită să fie citite, de genul: ,,Ion" de L.Rebreanu, ,,Anna Karenina" de L.Tolsoi, ,,Baltagul" de M.Sadoveanu, ,,Amintiri din copilărie" de I.Creangă ş.a.m.d. Mi se pare prea tardiţională şi învechită această alegere de veşnic şcolar. Din voia întâmplării am avut curajul să rup acest cerc închis şi să citesc o carte mai expresivă, mai nuanţată în idei şi tematică, o carte care pune în discuţie viaţa omului  asuprit de un regim brut de organizare a societăţii. Iniţial m-a intrigat titlul, ,,Cartea nomazilor din B", e lesne de a decodifica mesajul cărţii. De facto, e o carte a nomazilor, a îngerilor căzuţi, a celor care şi-au pierdut identitatea şi se frământă între două lumi, ambele distrugătoare. Cine sunt aceşti nomazi? De ce nu şi-au găsit patria? În timpul lecturii mi-au apărut mai multe întrebări, la care mai apoi am şi găsit răspunsul. Cartea ne prezintă într-o manieră modernă, filosofică, dramatică, esenţa unor adevăruri lăsate în umbră.

Am observat că printre tinerii noştri e la modă de a discuta despre politică, de a se face ,,experţi" în nişte probleme globale (socio-politice), atunci această carte ar fi pentru ei răspunsul la multe întrebări. Mi-e greu să vă ,,povestesc" conţinutul cărţii, deorece aici nu găseşti un anumit subiect, ci o coagulare de teme, motive şi simboluri. Scriitorul a avut ca scop să realizeze un roman total, ceea ce explică mai multe momente din carte. Dacă ar fi să vorbesc despre intertextualiate atunci aş aminti despre ,,Maestrul şi Margarira" de Bulgakov, ,,Divina comedie" de Dante Alighieri, ,,Un veac de singurătate" de García Márquez. E o împletire de real şi fantastic, de tragic şi grotesc, de ironie şi dramatism. Personajele romanului sunt rupte din realiate: preşedintele (Voronin), Îngerul (Roşca), Eleonora, Mama Elena, Călugărul fără membre, Maria (femeia păpuşă), maestrul Bugă (Mihai Cimpoi), ş.a. Toate aceste fiinţe sunt tentate de a trece ,,dincolo", de a-şi depăşi condiţia. Ceea ce m-a frapat a fost metafora Republicii care alternează între desfrâu şi dezumanizare. Subiectul e incitant, intrigant şi  complicat totodată, e pentru cititorul ales, cu un bagaj de lecturi în depozitul cerebral. Dar... cartea poate fi citită oricum, fiecare şi-o personalizează până la urmă. Cititoarea fidelă vă poate doar ,, îndruma" (deşi sună cam educativ) să citiţi o carte apărută din necesitate, din dezamăgire şi regret. Dacă vă simţiţi singuri într-o ţară care vă cere multe fără a vă oferi aproape nimic atunci această carte e pentru voi. Eu doar aş modifica puţin titlul, zicându-i: ,,Cartea nomazilor din L(lume)"...

Călătorie liniştită (în cazul acestei cărţi)! 

p.s. Un citat cin carte: ,,Trăim imperceptibil într-o Republică ce-ţi violează intimitatea, îţi răpeşte drepturile...te..." 

SISTEMUL SAU ÎNTOCMIREA RELIGIEI MUHAMMEDANE de DIMITRIE CANTEMIR

A mai trecut o bună bucată de timp şi eu mai vin cu o carte recent citită. Îmi dau seama că puţini sunt cei într-adevăr interesaţi dar...pentru cei puţini am să-mi reproduc gândurile pe ecran (înainte aş fi spus pe hârtie). Sunt mândră de mine. Am citit o carte care nu cred c-aş fi citit-o vreo dată, dacă nu mi-ar fi trebuit pentru cursul special de la master. O carte care a stârnit multă vâlvă şi polemici, o carte înainte de toate captivantă şi bogată în procedee artistice, o carte numită - ,,Sistemul religiei muhamedane". Aş avea multe de spus referitor la această lucrare a pricepelui şi cărturarului Dimitrie Cantemir...dar, n-am să vă spun! E prea mult! 

O carte tipărită la porunca lui Petru cel Mare, în perioada când Cantemir se afla ,,sfetnic" la curtea acestuia. ,,Sistemul" reprezintă de fapt o evocare caleidoscopică a apariţiei religiei muhamedane. Alcătuită din şase cărţi atotcuprinzătoare, opera este o creaţie de maturitate a cărturarului Dimitrie Cantemir. Demult nu m-a captivat o carte, aceasta însă m-a impresionat. Dacă o să mă întrebaţi prin ce, v-aş răspunde: mai întâi de toate prin tema abordată, Dimitrie Cantemir e un bun cunoscător al religiei muhammedane, al tradiţiilor acestora. Unele pagini chiar mi-au stârnit râsul, e descris pe de o parte ironic, pe de alta amuzant, felul cât de ,,darnic" era Muhamed (prorocul minciunos, astfel îl califică Cantemir). Acesta are un chip nespus de senzual, şi e săritor la nevoie, în momente dificile îşi ajută aproapele (se oferă oştirii în caliate de femeie). Pe lângă unele momente mai nostime, aflăm aici şi multe lucruri interesante: despre stilul Curanului, despre viziunea musulmanilor cu referire la sfârşitul lumii, despre felul cum e construită împărăţia cerească: ,,arşul". Citind ne cufundăm într-o lume de poveste arabă, de genul ,, O mie şi una de nopţi". Curanul, cartea sfântă a musulmanilor a preluat multe ,,momente" din Evanghelia creştină, însuşi Cantemir recunoaşte. Apare chipul lui Hristos care îl ajută pe Muhammed atunci când acesta vizitează împărăţia Domnului. Opera e o împletire de anecdote, snoave, proverbe şi legende proprii culturii arabe. Un capitol care mi s-a părut interesant este cel în care scriitorul ne vorbeşte despre tirania asupra poftei, Coranul porunceşte ca ,,nimeni să nu facă strâmtorare asupra poftei", dacă întâlneşti o femeie pe stradă şi ţi-a apărut pofta trupescă - e suficient să-i spui: ,,Allah aşkîne", adică de dragul lui Dumnezeu, iar ea va fi datoare să te ,,ajute", că de altfel: a păcătuit! Cum vă pare? Dacă măcar puţin v-am intrigat, atunci găsiţi cartea, iar eu vă doresc, călătorie plăcută!