A mai trecut o bună bucată de timp şi eu mai vin cu o carte recent citită. Îmi dau seama că puţini sunt cei într-adevăr interesaţi dar...pentru cei puţini am să-mi reproduc gândurile pe ecran (înainte aş fi spus pe hârtie). Sunt mândră de mine. Am citit o carte care nu cred c-aş fi citit-o vreo dată, dacă nu mi-ar fi trebuit pentru cursul special de la master. O carte care a stârnit multă vâlvă şi polemici, o carte înainte de toate captivantă şi bogată în procedee artistice, o carte numită - ,,Sistemul religiei muhamedane". Aş avea multe de spus referitor la această lucrare a pricepelui şi cărturarului Dimitrie Cantemir...dar, n-am să vă spun! E prea mult!
O carte tipărită la porunca lui Petru cel Mare, în perioada când Cantemir se afla ,,sfetnic" la curtea acestuia. ,,Sistemul" reprezintă de fapt o evocare caleidoscopică a apariţiei religiei muhamedane. Alcătuită din şase cărţi atotcuprinzătoare, opera este o creaţie de maturitate a cărturarului Dimitrie Cantemir. Demult nu m-a captivat o carte, aceasta însă m-a impresionat. Dacă o să mă întrebaţi prin ce, v-aş răspunde: mai întâi de toate prin tema abordată, Dimitrie Cantemir e un bun cunoscător al religiei muhammedane, al tradiţiilor acestora. Unele pagini chiar mi-au stârnit râsul, e descris pe de o parte ironic, pe de alta amuzant, felul cât de ,,darnic" era Muhamed (prorocul minciunos, astfel îl califică Cantemir). Acesta are un chip nespus de senzual, şi e săritor la nevoie, în momente dificile îşi ajută aproapele (se oferă oştirii în caliate de femeie). Pe lângă unele momente mai nostime, aflăm aici şi multe lucruri interesante: despre stilul Curanului, despre viziunea musulmanilor cu referire la sfârşitul lumii, despre felul cum e construită împărăţia cerească: ,,arşul". Citind ne cufundăm într-o lume de poveste arabă, de genul ,, O mie şi una de nopţi". Curanul, cartea sfântă a musulmanilor a preluat multe ,,momente" din Evanghelia creştină, însuşi Cantemir recunoaşte. Apare chipul lui Hristos care îl ajută pe Muhammed atunci când acesta vizitează împărăţia Domnului. Opera e o împletire de anecdote, snoave, proverbe şi legende proprii culturii arabe. Un capitol care mi s-a părut interesant este cel în care scriitorul ne vorbeşte despre tirania asupra poftei, Coranul porunceşte ca ,,nimeni să nu facă strâmtorare asupra poftei", dacă întâlneşti o femeie pe stradă şi ţi-a apărut pofta trupescă - e suficient să-i spui: ,,Allah aşkîne", adică de dragul lui Dumnezeu, iar ea va fi datoare să te ,,ajute", că de altfel: a păcătuit! Cum vă pare? Dacă măcar puţin v-am intrigat, atunci găsiţi cartea, iar eu vă doresc, călătorie plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu