,,O femeie și un bărbat'' sau ,,Adam și Eva'' de Liviu Rebreanu

  Eu cred că există suflete pereche, cred în faptul că un singur bărbat e predestinat unei singure femei. Toate încercările omului pe pământ se rezumă la găsirea celuilat. Deși pare a fi un ideal, eu sunt convinsă. În rest toate sunt niște rătăciri ale ființei care nu vrea să vadă acolo unde e lumină. Lectura romanului ales după câteva recomandări mi-a întărit această credință. Am citit  Adam și Eva dintr-o răsuflare, dintr-un vârtej sufletesc. Este o carte în care pasiunea se îmbină cu viața, dragostea cu suferința, existența cu moartea. Nu l-am recunoscut pe Rebreanu în acest roman, romanul de altfel preferat al scriitorului. 

Dacă în Ion, Răscoala, Jar, socialul copleșește viața spirituală, atunci în acest roman atenția scriitorului se axează pe  dimensiunea metafizică a ființei. Mi-a plăcut această carte în care am întâlnit lumi exotice, lumi barbare, epoci revoluționare și moderne. Ceea ce unește toate aceste perioade diferite de timp este permanenta căutare a omului: dragostea. Personajul principal se reîncarnează în cele șapte vieți oferite de marele spirit, fiind ba păstor, ba scriptor babilonian, or senator roman...Toate aceste măști existențiale sunt doar niște modalități de a-și întâlni sufletul pereche. Toma Novac și Ileana refac cuplul mititc primordial, devin un tot întreg pentru o clipă, atunci când se regăsesc. Mă gândesc că fiecare om până la urmă aspiră să-și găsească perechea androginică, să-și simtă viața împlinită, căci mai presus de toate grijile lumești e iubirea. Sigur, cartea nu răspunde la toate întrebările existențiale, ea doar suscită spiritul, îl face să simtă mai intens și să gândească mai profund. Chiar dacă ar părea o absurditate, e frumos să crezi că undeva pe acest pământ  mai este cineva care te-ar înțelege dintr-o singură privire, te-ar învălui într-un singur cuvânt de dor. Pentru cei care știu că dacă dragoste nu e nimic nu e, această carte va fi o hrană de suflet.