Am început să citesc această carte acum o săptămână, mai mult din necesitate decât din dorinţă. Niciodată nu m-au atras cărţile vechi, cu cuvinte arhaice şi subiect de legendă. ,,Viaţa lui Constantin Cantemir" e însă o excepţie. Cu toate că am avut mai multe aşteptări de la această carte, am citit-o cu răbdare. Mai mult seamănă cu un elogiu adus de către fiu tatălui, care ne apare pe tot parcursul operei drept viteaz, cinstit şi credincios: ,,şi era om viteazu şi cu stat bun...Cu alesul tuturor boierilor ce erau pribegi în Ţara Muntenească l-au ridicat domnu..." Alcătuită din IX capitole, cartea cucereşte mai mult prin diversitatea scenelor de luptă, punerea la cale a unor intrigi de către boieri, domnitori, turci şi alte popoare vrăjmaşe Moldovei de atunci. Autorul ne prezintă chiar din primele capitole, ,,Neamul lui Constantin Cantemir", o panoramă de epocă în centrul căreia se zbuciumă un cinstit luptător - Constantin Cantemir. După a doua domnie a lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino, Constantin Cantemir devine domn al Moldovei, participă în luptele dintre leşi şi turci, curăţa ţara de tâlhari. Intuiesc că şi în zilele noastre am avea nevoie de un asemenea erou, din păcate cu cât sunt mai mulţi bani, cu atât eroi sunt mai puţini... Îndeosebi mi-a atras atenţia un personaj din acestă carte - Burlă, un tâlhar masochist, inimos şi neclintit. Acesta fiind prins îşi alege singur pedeapsa, dorind să i se taie membrele ,,măini nelegiuite" cu care fura vasele sfinte. Neobişnuit de ,,picantă" este rugămintea lui Burlă către Constantin Cantemir: ,,Te rog, preacuvioase doamne, să porunceşti călăului tău să găsească o secure cât se poate de teşită şi de ştirbită şi cu ea, mai curînd frângând decât tăind, să-mi ciuntească, veme de o săptămână întreagă, oasele mîinilor de la coate până la vârful degetelor..." Cine nu şi-ar dori o asfel de pedeapsă? Citind aceste fragmente am văzut imagini din filme horror, era bogat în imaginaţie Dimitrie Cantemir,văzuse pesemne multe cât stătuse ostatic la turci. Prin multe uneltiri a trecut Constantin Cantemir, uneltirile Costineştilor, ale Cantacuzineştilor, războaie şi intrigi ca până la urma să moară bătrân în vârstă de şaizeci şi şase de ani, fiind înmormântat la mănăstirea Mira. Înainte de moarte acesta roagă boierii să aleagă drept domnitor sau pe unul din fii săi, Antioh şi Dimitrie, sau pe unul vrednic dintre boieri. Cartea nu interesează atât prin mijloace artistice, descrieri pitoreşti, cât prin coloritul de epocă, prin discusrul preamărit al unui fiu iubitor de tată. Dacă vă sunt pe plac scene de războaie, uneltiri şi intrigi din trecutul nostru istoric atunci puteţi citi acestă carte. Eu nu m-am regăsit citind-o, dar nu neg faptul că a fost ceva diferit de celelalte lecturi. Personalitatea enciclopedică marcantă a lui Dimitrie Cantemir m-a inspirat. Spre deosebire de alte opere ale acestuia ,,Viaţa lui constantin Cantemir" e mai puţin pretenţioasă, este prezentă şi aici antiteza, preferatul procedeu al cărturarului, dar lipsesc disputele în contradictoriu (,,Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea"), lipsesc peronajele numeroase ascunse sub măşti din ,,Istoria Ieroglifică". În schimb aveam ocazia să-l cunoaştem pe D. Cantemir - fiul, iubitor de tată (deşi a fost dat de acesta ostatic la turci) şi apărător de familie. O carte pestriţă despre un om viteaz care ar fi săvârşit multe fapte vitejeşti (salvează haremul sultanului, recuperă nişte herghelii furate, curăţă ţara de tâlhari), o carte ,,uşoară" şi specifică timpului în care a fost scrisă. Dacă vă sunt pe plac istorii legendare despre neamul nostru viteaz, despre domnitorii de altădată, nu am decât să vă spun: lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu