Niciodată nu aş fi crezut că există lumi paralele, că e posibilă o trecere în timp, că tot ce există de fapt e proiecţia fidelă a gândurilor noastre. Acum cred. V-aţi simţit vreodată dincolo? V-aţi simţit privit de propriul eu? De parcă eşti o umbră captivă a timpului... Astfel de gânduri mai puţin obişnuite le datorez lecturii recente ,,Secretul doctorului Honigberger". Cred că nici nu e cazul să menţionez cine-i Marele scriitor. Un pelerin în lumea noastră, un deschizător de mituri şi viziuni noi, Mircea Eliade a fost şi va rămâne scriitorul meu preferat. Nu-i pot atribui acestui Om nici un calificativ, îmi pare prea puţin. Şi ca să nu vă plictisesc cu impresii elogioase, vă recomand o nuvelă incitantă, savuroasă şi filosofică. Subiectul este unul impregnat de taine, naraţiunea la persoana I (autenticitatea) face mai subtilă înţelegerea unor idei meditativ-psihologice. Personajul narator este un savant cercetător, invitat de o doamnă din lumea bună să-i cerceteze cazul soţului dispărut fără urmă. Eroul nostru se avântă cu mult zel, citeşte manuscrise în sanscrită, decodifică un limbaj incifrat, caută orice mijloc pentru a afla secretul doctorului ocultist Honigberger. Misterele se risipesc şi personajul-narator cunoaşte adevărata taină a doctorului. Acesta practica evadarea prin intermendiul somnului într-o altă lume şi într-un alt spaţiu. Lume numită Shambala îl ademeneşte pe fiecare om iniţiat în mistică şi ocultism. Lectură misterioasă! Încercaţi să vă găsiţi Shambala în adâncimile spiritului lui Mircea Eliade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu