Eu sunt pe aceeași undă cu scrierile Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
M-au prins cărțile ei cu toate paginile (dacă ar fi mîini n-ar face-o la fel de bine). Acum devorez cărțulia a cărui titlu m-a lăsat consternată. Cum adică Grasă și proastă?! E prea de tot! Or, una fără alta e inadmisibil, o ironie lipsită de umor. Iar mie îmi plac istorioarele cu haz, descrise dezlânat, cu stil și experiență. Citind primele titluri, Un om simplu, Să-ți fie drag cu cine înserezi, Discul, am avut un moment de retrospecție. Ceva m-a dus cu gândul la nuvelele lui Maupassant. La crâmpeile din viața unor oameni diferiți, obișnuiți, dar nici într-un caz mediocri. Sunt pe aceste pagini istorii palpitante, sunt încercări, sunt iubiri, sunt avariții și sunt regrete. Eu încă mai am vreo câteva de citit. Din cauza că uneori sunt prea hrăpăreață la ale cititului, nici nu simt cum ajung la ultimul cuvânt. După care mi se face trist. Doar cei care citesc cu pasiune o carte o vor intelege. Iată de ce, încerc să gust din podoabele scriitoricești ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu cu mult temperament. Mă simt ca un copil care are doar o pereche de pantofi frumoși și îi încalță cu mândrie la evenimete speciale. Nu știu cât de bine mi-a ieșit comparația, dar una e cert, Grasă și proastă e o bagatelă peste care am dat la țanc. E o carte ce poate deveni sinonim cu primăvara, cu dorința de prospețime și revigorare. E delicioasă datorita ingredienteleor cu care a fost pregătită. Subiecte din viață, cupluri fidele și infidele, părinți supra grijulii, tineri în floarea sexualității și bătrâni senili. Iată doar o minusculă părticică din cartea mea. Primăvară, bine ai venit!
