Bine v-am găsit dragii mei! În ajunul sărbătorilor care se apropie de curând vreau să vă ,,recomand" o carte neobişnuită şi foarte modernă. Am constat cu părere de rău, sau spre fericire că majoritatea celor care mai citesc au o listă clasică de cărţi ce merită să fie citite, de genul: ,,Ion" de L.Rebreanu, ,,Anna Karenina" de L.Tolsoi, ,,Baltagul" de M.Sadoveanu, ,,Amintiri din copilărie" de I.Creangă ş.a.m.d. Mi se pare prea tardiţională şi învechită această alegere de veşnic şcolar. Din voia întâmplării am avut curajul să rup acest cerc închis şi să citesc o carte mai expresivă, mai nuanţată în idei şi tematică, o carte care pune în discuţie viaţa omului asuprit de un regim brut de organizare a societăţii. Iniţial m-a intrigat titlul, ,,Cartea nomazilor din B", e lesne de a decodifica mesajul cărţii. De facto, e o carte a nomazilor, a îngerilor căzuţi, a celor care şi-au pierdut identitatea şi se frământă între două lumi, ambele distrugătoare. Cine sunt aceşti nomazi? De ce nu şi-au găsit patria? În timpul lecturii mi-au apărut mai multe întrebări, la care mai apoi am şi găsit răspunsul. Cartea ne prezintă într-o manieră modernă, filosofică, dramatică, esenţa unor adevăruri lăsate în umbră.
Am observat că printre tinerii noştri e la modă de a discuta despre politică, de a se face ,,experţi" în nişte probleme globale (socio-politice), atunci această carte ar fi pentru ei răspunsul la multe întrebări. Mi-e greu să vă ,,povestesc" conţinutul cărţii, deorece aici nu găseşti un anumit subiect, ci o coagulare de teme, motive şi simboluri. Scriitorul a avut ca scop să realizeze un roman total, ceea ce explică mai multe momente din carte. Dacă ar fi să vorbesc despre intertextualiate atunci aş aminti despre ,,Maestrul şi Margarira" de Bulgakov, ,,Divina comedie" de Dante Alighieri, ,,Un veac de singurătate" de García Márquez. E o împletire de real şi fantastic, de tragic şi grotesc, de ironie şi dramatism. Personajele romanului sunt rupte din realiate: preşedintele (Voronin), Îngerul (Roşca), Eleonora, Mama Elena, Călugărul fără membre, Maria (femeia păpuşă), maestrul Bugă (Mihai Cimpoi), ş.a. Toate aceste fiinţe sunt tentate de a trece ,,dincolo", de a-şi depăşi condiţia. Ceea ce m-a frapat a fost metafora Republicii care alternează între desfrâu şi dezumanizare. Subiectul e incitant, intrigant şi complicat totodată, e pentru cititorul ales, cu un bagaj de lecturi în depozitul cerebral. Dar... cartea poate fi citită oricum, fiecare şi-o personalizează până la urmă. Cititoarea fidelă vă poate doar ,, îndruma" (deşi sună cam educativ) să citiţi o carte apărută din necesitate, din dezamăgire şi regret. Dacă vă simţiţi singuri într-o ţară care vă cere multe fără a vă oferi aproape nimic atunci această carte e pentru voi. Eu doar aş modifica puţin titlul, zicându-i: ,,Cartea nomazilor din L(lume)"...
Călătorie liniştită (în cazul acestei cărţi)!
p.s. Un citat cin carte: ,,Trăim imperceptibil într-o Republică ce-ţi violează intimitatea, îţi răpeşte drepturile...te..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu