,,Camus spunea că
sinuciderea e o atitudine filozofică, adică este un răspuns dat la întrebarea
dacă viaţa merită trăită sau nu. Acceptă că eu poate sunt unul din cei care
aleg mai degrabă să se sinucidă decât să trăiască o viaţă de rahat”
Am evidenţiat această frază fiindcă m-a revoltat. Cred că laşitatea nu este
o atitudine, iar viaţa merită trăită după cum ţi-o creezi. Realitatea este că
tot mai mulţi oameni refuză să lupte, se lasă ispitiţi de nefiinţă. O replică
la această boală a zilelor noastre ne-o oferă ieromonahul scriitor - Savatie
Baştovoi. Cartea ,,Diavolul este politic corect” este după mine o profeţie dură
a unui viitor posibil. Un viitor în care oamenii vor avea limita de existenţă
65 ani, după care vor fi eutanasiaţi (interesant termen, m-a dus cu gândul la
insula lui Euthanasius). Un viitor în care politicienii mor împuţiţi iar lumea
virtuală este unica lume fericită. Eroul cărţii este un ratat însingurat, Iacob
Kohner – personajul tipic zilelor noastre. Iacob are un blog, îşi petrece
timpul discutând pe internet şi mâncând cârnăciori delicioşi... Iacob este
fiecare dintre noi. Un simbol al influenţei falselor valori. Personajul
evoluează, redescoperă umanul, se lasă cucerit de divinitate. Îmi pare straniu
că o astfel de carte a fost scrisă de un ieromonah, fiindcă m-aş fi aşteptat la
un subiect mai catifelat din partea unei feţi bisericeşti.
Într-adevăr am citit o
carte necruţătoare, colţată şi extrem de iute. Scriitorul a avut marele har să
îmbine marele paradoxuri existenţiale, să mustre şi să înveţe aşa cum ar face o
parabolă biblică. Apreciez faptul că scrierea nu face abuz de religios, ci doar
sugerează unele nuanţe spirituale. O notă aparte o comportă limbajul cărţii,
fraza scurtă şi accesibilă oricui. Dacă m-aţi întreba cărei specii literare
poate fi atribuită cartea, aş ezita să răspund. Este ceva între Divina Comedie de Dante şi Don Quijote de Cervantes. Diavolul este pilitic corect îmbină
pagină cu pagină albul şi negrul, binele şi răul, adevărul şi minciuna. Chiar
daca politic (amoral şi josnic), diavolul este corect, adică inuman, în plan
spiritual acesta pierde lupta. Opera dlui Baştovoi mi-a amintit o frază care
spune că nicaieri nu veţi vedea mai fardată mizeria umană ca şi in politică. Recomand
să lecturaţi această carte, să trăiţi revelaţia umanului, să ştiţi a alege
libertatea şi dragostea. Lectură baştoviană!
